Ironie

Desi as fi vrut sa incep spunind ca sunt un clasic in viata, nu am sa spun asta pentru ca deja aceasta sintagma cunoaste alte valente. Am sa spun ca sunt un conservator caruia ii plac elementele de noutate. Asadar:
In vremurile demult apuse se punea baza pe omenie, pe loialitate, pe incredere si alte asemenea calitati care iti formau tie personalitatea si imaginea in lume, dar erau si puncte de referinta pentru a intelege lumea si pentru a oferi o baza axiologica de plecare in orice demers.
Suspin atunci cind vad ca zilele acelor vremuri au trecut. Toate au fost inlocuinte (in cel mai bun caz) cu alte mari descoperiri ale acestui ev. Ironia, sarcasticul situatiei si persiflarea. Nu am sa le iau la puricat pe toate desi mi-as dori, insa evidenta faptului ca le detest e evidenta.
Toate aceste noi atribute ale cetateanului il individualizeaza in cel mai negru si aspru chip cu putinta. Il desparte de celalalt intr-un fel in care nu lasa loc de "buna ziua". Dar cui ii pasa, nu? Cui ii pasa din moment ce nimeni nu are nevoie de celalalt si poate trai (mai nou) relativ singur. Succesul este garantat totusi. Te ridici, arunci cu noroi, gunoi, cacat in celalalt si restul te respecta. Ai un punct de vedere. Ai un cacat. N-ai nimic. Esti un zero oleaca mai mult taiat intr-o parte. Nu te respecti, nu respecti, nu te raportezi la nimic axiomatic...Zici si tu. Si de obicei acesti oameni, in marirea orgoliului lor zic si a dracu de prost.
Amuzant e sa te si casatoresti in gindul asta. Amuzant e sa faci si copii. Un sarut ironic pe obrazul copilului.
Chestia e ca face bani. E noua moda. Ironic.

mi-e dor deja de vara

Nici bine nu am inceput munca si deja m-am saturat. Sunt plictisit. Monotonia faptelor diverse, insa aceleasi. Dar se pare ca ies bani din aceasta treaba. Ma rog.
Mi-e dor de diminetile in care puteam sa-mi lungesc somnul pina dupa voie...
Mi-e dor de apa si de libertate. Mi-e dor de serile in care alegeam bautura dupa cit de tare a fost soarele. Mi-e dor de pasiune (a). Mi-e dor de drumul cu masina si de conversatiile despre nimic.

Stiam ca se va termina repede, insa s-a terminat prea repede. Intotdeauna prea repede, de parca nici nu a fost.

Simtirea mi s-a ofilit
Visam sa mai vedem o data
Tot ceea ce-am simtit
Cind te-am vazut ca fata (acum, nu alta data)

Am revenit si te-am vazut
Am uitat insa iubirea
As vrea sa ne fi cunoscut
Cind iti simteam adinc privirea

Rid si pling deopotriva
Cred ca ma asteapta moartea
As vrea sa am alternativa
La lipsa din finta mea.