Citeam pe un site un comentariu care ii plingea pe ziaristi. Si pe buna dreptate.
Care dintre patronii de presa se gindesc la pensii? Nu la ale lor, ci la remuneratiile ulterioare ale angajatilor? Adica taiem si spinzuram pe cine putem acum si apoi...Dumnezeu cu mila. Scapa cine poate sau traieste cine poate.
Zicase ca meseria de jurnalist nu e pentru toata viata. Dar cei 5 - 10 - 25 de ani petrecuti intr-un ziar sau la un canal TV chiar nu conteaza? Pe acest drum te apuci de facut copii si alte nazbitii, credite adica. Cum se acopera aceste investitii? Care e destinul celui care se apuca de toate astea?
Ce-i zici copilului in citiva ani ? ca domnul X nu a vrut sa-mi faca contract de munca sau ca am muncit pe cica nica la el la ziar? NU prea cred.
Este clar ca traim o lume cruda fara a ne uita prea mult la celalalt. Insa este oarecum de neconceput cum am putea trai cineva dupa presa. Prost, asta e clar. Pacat, ca e o meserie frumoasa.
Fac si eu ca altii. Discutia de mai sus trebuie tratata ca un pamflet. Nimic nu seamana cu realitatea, e doar o discutie. :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu